miercuri, 4 mai 2011

Despre pustiire sau stresul cronic

                                 Studii despre pustiire sau stresul cronic

Când faci ce este bine , bine vei găsi cănd faci ce este rău, rău vei găsi.
Pustiirea sau stresul  vine și in interiorul omului când sufletul lui ajunge un pustiu din pricina păcatelor și faradelegilor sale.
Pustiirea sufletului vine cănd trăiești in silnicie
cand batjocorești sau ocărăști pe alții pe alții sau ești batjocorit, când ești lovit de o lincezeală de toate zilele,cănd prăpădești pe alții ,cănd e necaz,groază,păcate împotriva Lui Dumnezeu, cănd e nimicire,mai nou cănd fumezi, cand consumi droguri , cănd curvești ,cănd bei alcol toate acestea duc la dărmarea ta interioară si la pustiire, și nu numai astea dar sănt și alte lucruri care dupa ce le –am făcut simțim pustiirea in interiorul nostru sau stresul cronic.orce lucru bun făcut ne aduce o pace și o bucurie in interiorul nostru și noi avem de ales și ceea ce săntem noi e alegerea noastră.
Vindecarea noastră este Isus Hristos  ,învățăturile Lui, calea pe care a mers El ,credința pe care a avut-o El,  viața pe care o trăiește El etc.

Căte va exemple biblice despre pustiire si efectele lor:

Vei râde de pustiire ca şi de foamete şi nu vei avea să te temi de fiarele pământului.
Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate.
Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire”, şi porţile tale „Laudă”.
Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!
De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.”
„Vai! ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,
Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului aduc un pustiitor ziua în amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeţi.
Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii şi cumpăna nimicirii.
Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”
Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor şi vor creşte spini în corturile lor.
De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! –
Când veţi vedea „urâciunea pustiirii” stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu